Mourning in Late China

...

Mihail SADOVEANU, Creanga de aur, .... 1933

2. Instrumente auxiliare (abrevieri şi aranjare în pagină)

a. Idem: înlocuieşte numele unui autor care figurează în notele de subsol şi în bibliografie cu cel puţin 2 cărţi; se ortografiază cu majusculă şi cu drepte, întrucât indică numele autorului.

Exemplu:

- Mircea Martin, Generaţie şi creaţie, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.

- Idem, Sigura critică, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1986.

b. Ibidem: înlocuieşte titlul unei lucrări citată în nota imediat precedentă; se ortografiază cu majusculă şi cu italice, fiindcă se referă la titlul unei lucrări

Exemplu:

Nota 7: Mircea Martin, Generaţie şi creaţie, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969, p. 17

Nota 8: Ibidem, p. 85

Nota 9: Ibidem. (înseamnă că citatul provine tot de la pagina 85)

c. op. cit. („opus citatus“): se foloseşte pentru a înlocui titlul lucrării crit

d. cf. („confer“): se foloseşte pentru a ne distanţa de o opinie. Ex: dacă suntem de acord cu Lovinescu în ceea ce priveşte romanul Ion şi respingem viziunea lui Călinescu, trecem la notă cf. G. Călinescu, Istoria literaturii române, oraş, editura, an, p. Se poate folosi şi pentru a ne distanţa noi înşine de predecesori.

e. pentru a evita semnalarea citatelor din operele primare, vă sfătuiesc să puneţi o notă de subsol, în care să menţionaţi următoarea chestiune de ex.: „Toate citatatele sunt reproduse după ediţia G. CĂLINESCU, Opere. Romane, vol. 1 (I), Cartea nunţii, Enigma Otiliei, ediţie îngrijită, note, comentarii, variante, repere critice de Nicolae Mecu, Prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004“. Astfel, după fiecare citat, puneţi numărul paginii între paranteze;

f. pentru citarea versurilor, vă recomand următoarele dispuneri în pagină:

„Sunt vinovat că am râvnit

Mereu numai la bun oprit.

Eu am dorit de bunurile toate.

M-am strecurat cu noaptea în cetate

Şi am prădat-o-n somn şi-n vis“ (centrat, corp de literă 10)

SAU

„Sunt vinovat că am râvnit/ Mereu numai la bun oprit./ Eu am dorit de bunurile toate./ M-am strecurat cu noaptea în cetate/ Şi am prădat-o-n somn şi-n vis“ (versurile se despart prin slash-uri)

g. orice notă de subsol reprezintă un enunţ; în cosecinţă se încheie cu „.“ (punct)

h. Virgulele se aşază imediat după cuvântul pe care îl urmează şi se desparte prin spaţiu alb de următorul cuvânt:

Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu (CORECT)

NU Rebreanu ,Camil Petrescu , Mihai Sadoveanu

NU Rebreanu , Camil Petrescu , Mihail Sadoveanu

Aceeaşi observaţie pentru aşezarea punctelor la final e frază!!

Rebreanu este un prozator realist. Avem suficiente argumente în acest sens. (CORECT)

NU Rebreanu este un prozator realist . Avem suficiente argumente în acest sens .

NU Rebreanu este un prozator realist.Avem suficiente argumente în acest sens.

NU Rebreanu este un prozator realist .Avem suficiente argumente în acest sens.

3. Bibliografie suplimentară

Am inclus aici unele sinteze care vă pot ajuta:

- Gabriela Omăt, Modernismul literar românesc în date (1880-2000) şi texte (1880-1949), Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2008, vol. 1, 676 p., vol. 2, 424 p.

- Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974.

- I. Negoiţescu, Istoria literaturii române (1800-1945), Editura Minerva, 1991, reed. Ed. Dacia, 2002.

- Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, vol. 1-2, Editura pentru Literatura, 1968.

- Pompiliu Constantinescu, Scrieri, ediţie de Constanţa Constantinescu, Prefaţă de Victor Felea, Ed. pentru Literatură, 1967-1969 (cronicile despre proză din revista Vremea)

- Şerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane: 1932-1947, Ed. Minerva, 1972.

- Marian Popa, Camil Petrescu, Ed. Albatros, 1972.

- Alexandru George, Semne şi repere, Ed. Cartea Românească, 1971.

- Ion Simuţ, Rebreanu, Biblioteca Revistei „Familia”, 1997.

- Nicolae Florescu, Divagaţiuni cu Anton Holban, Editura „Jurnalul