Politicile Egalitatii De Gen Dintre Familiile Din Europa Post-Comunista: O Analiza Istorico-Institutionala (romanian)

...

Se poate spune ca regula de 40 de ani de comunisti si politicile sale extinse de ingrijire a copiilor a adus suport salariatilor duali, inclusiv femeilor angajate full-time, mult mai devreme tarilor central-europene decat in orice alta parte. In plus, in timp ce majoritatea tarilor de vest(europene) se confrunta cu problemele serviciilor de ingrijire a copiilor, deoarece ei duc lipsa de infrastructurii necesare institutiilor la fel ca si a personalului instruit/necesar, fostele tari comuniste ar putea reveni la ambele, institutii si personal, in timpul schimbarii. Prin urmare, o interpretare alternativa a viziunii lui Saxonberg ar putea fi aceea ca tarile comuniste din Europa Centrala sa se intoarca la traiectoria initiala a egalitatii in gen.

Cu toate acestea, chiar daca nu este prezentata in mod explicit, ceea ce cartea dezvaluie este ca politicile familiale din tarile central-europene sunt mai diferite odata ce ajungi sa le intelegi. Acest lucru devine deosebit de evident in capitolul referitor la opinia publica, unde se pare ca perceptia asupa institutiilor este la fel de critica in formarea opiniilor cetatenilor precum si existenta institutiei in sine. In timp ce cineva ar putea presupune ca disponibilitatea serviciilor de ingrijire a copilului in tarile post-comuniste ar putea spori sprijinul public pentru aceste servicii, opusul a fost chiar cazul prezent. Datorita normelor deja stabilite ale „treimii”, calitatea proasta si reputatia scazuta a creselor(care functioneaza la fel ca spitalele,in sensul ca personalul este format din asistente medicale) pentru copiii mai mici de trei ani, politicienii au decis sa nu promoveze aceste institutii, ci mai degraba sa mareasca cantitatea si lungimea concediului prenatal pentru mamele in caz.

Fara nicio indoiala, un punct forte al cartii se regaseste in profunzimea analizei practice si in vasta sa gama de informatii, bazate pe surse primare si secundare, precum si peste 100 de interviuri cu scopul de a compara actiunile si pozitiile diferitor actori( inclusiv politicienii din variate afiliari de partide, organizatii familiale si feministe, directori ai creselor publice si private, media discursului public si massmedia, precum si impactul organizatiilor internationale). Cu toate acestea, tocmai din cauza tarilor numeroase, a duretei de timp, a aspectelor luate in considerare si a diverselor perspective luate in considerare, uneori este dificil pentru cititor sa prezinte fiecare detaliu al tuturor categoriilor luate impreuna pentru a putea forma o imagine care sa cuprinda fiecare tara in parte. Numai in sectiunea privind politica de partid, Saxonberg poate urmari dezvoltarea acesteia separat. Ar fi fost mai usor sa se prezinte un scurt rezumat al politicilor familiale si al pozitiilor actorilor impreuna cu aliantele fiecarei tari. Asta ar permite discutarea rezultatelor neasteptate. Urmarind concluziile mai multor subiecte, s-ar putea intreba de ce gurvenele se indreapta intr-o directie diferita decat cea a intereselor publice? De asemenea, ghidandu-ne dupa prioritatea prezenta in carte asupa impactului generat de institutii asupa ideilor si atitudinilor, ar fi de asemenea interesant sa intelegem de ce opinia publica pleaca de la mostenirea institutionala in Ungaria si Polonia. Surprinzator, sprijinul public pentru ingrijirea copilului este cu mult mai scazuta in Ungaria, fata de alte tari din Europa Centrala, in ciuda politicii sale familiale mostenite. In Polonia, cu toate ca exista un nivel scazut al ajutorului maternal public, oamenii sustin mai mult ajutorul public sau privat pentru copiii mai mici de trei ani decat favorizand ideea ca mamele sa fie persoanele primare care au grija de cei mici.

In general, cartea este o contributie importanta la literatura de specialitate cu privire la politicile familiale in Europa Centrala si este prima de acest gen care compara dezvoltarea mai multor tari din Europa Centrala cu omologii de Vest dintr-o perspectiva istorico-institutionalista, plecand de la anii 1870 si ajungand pana in 2010. Datorita accentului care cade pe influenta institutiilor asupa normelor ,atitudinilor si acoperirii empirice bogate, cartea va fi de mare ajutor pentru studentii si cadrele universitare care manifesta un interes in politicile familiale, relatiile de gen si Europa post-comunista.