Cehii in Imperiul Habsburgic

...

Între 1859-1874 apare dicționarul științific în căteva volume a lui al lui Rieger F.Z.Tot la inițiativa lui Rieger începe construirea teatrului provizoriu care din 1864 a început să prezinte spectacole matinale zilnice in limba cehă.În anii 60 ai secolului al XIX-lea lumea politică cehă s-a împărțit in două grupări: gruparea bătrînilor cehi,condusă de Palacky și Rieger, și gruparea tinerilor cehi radicali democrați,condusă de Sladkovsky. Însă cel mai mult,cehii vor avea de suferit de pe urma războiului prusaco-austriac,din 1866 deoarece cele mai importante bătălii s-au desfășurat pe teritoriul Cehiei,la Pojizeri și Hradec Kralove.Totodată,pacea de pe 23 august se semnează la Praga.Cele mai multe pierderi din armata austriacă le-au suferit cehii,iar pe lăngă asta,prusacii care au ocupat cea mai mare parte a țărilor cehe au făcut rechiziționări dure și au răspîndit o epidemie de holeră care a facut numeroase victime.Deși spiritul de loialitate al cehilor față de monarhia austriacă a fost greu încercat,cehii au fost cel mai mult dezamăgiți de faptul că austriceii au lăsat problema pagubelor de război în seama populației cehe.

Un număr impresionant de articole sau poezii au glorificat domnia împăratului Franz Joseph ,o domnie care este văzută ca o perioadă de aur de către poporul ceh.Acum se pun bazele economiei cehe moderne,a culturii cehe,dar mai ales a muzicii și a artelor plastice care au obținut primele succese internaționale,iar limba cehă s-a impus,ce-i drept cu dificultate,ca o limbă cu drepturi depline în sistemul de învățămînt și în știință.Această evoluție a fost una specifică tuturor societăților europene și se datorează în mare parte unei perioade destul de lungi de pace pe continentul european.Din această pricină dualismul austro-ungar,proaspăt constituit în 1867,va beneficia de o stabilitate la nivelul monarhiei.Odată cu constituirea regimului dualist sunt adoptate o serie de legi care vor deveni cunoscute sub numele de „Constituția din decembrie” .

Cehii sunt din nou dezamăgiți de conducerea dualistă a imperiului care recunoștea drepturile istorice ale regatului ungar,dar nu și pe cele ale Coroanei cehe.Acest lucru duce la mai multe acțiuni de protest din partea cehilor.Au loc manifestații ale cehilor prilejuite de transportul bijuteriilor cehe de încoronare de la Viena la Praga sau așezarea pietrei de temelie a Teatrului Național,în 1868.Multe alte manifestații au loc pe teritoriul Cehiei și toate vizau recunoașterea drepturilor Coroanei cehe.În aceste condiții,în octombrie 1873 politicienii cehi s-au hotărăt să urmeze modelul aliaților lor din rîndul nobilimii cehe și nu au trimis delegați în parlamentul țării și în consiliul imperial.În felul acesta au intrat în lunga perioadă de politică pasivă.Însă în 1874 deputații moravi vor intra în parlamentul morav și în consiliul imperial.Grupul de politicieni care se găsea în opoziție față de grupul verificat al liderilor naționali în 1874 s-a hotărăt să ia cuvăntul în parlament și căteva luni mai tîrziu organizația lor a devenit independentă.

Față de vechiul partid Național (al vechilor cehi) a apărut Partidul National al Liber Cugetătorilor(tinerii cehi).Funcționau după principii asemănătoare,cu mențiunea că tinerii cehi erau mai radicali și mai democrați.Noul partid avea aderenți din cadrul micilor înterprinzători,ai țăranilor bogați și a îmbogățiților din Mlada Boleslav si Podrupsko,precum și intelectualii cu gîndire democratică,de multe ori anticlericală.Printre cererile lor se numărau lărgirea drepturilor cetățenești,drept de vot general și dezvoltarea culturii.Însă între cele două grupări a izbucnit un conflic ireconciabil care s-a reflectat în toate domeniile vieții publice și particulare.În 1878 politicienii cehi abandonează politca pasivă fiind conștienți de dezavantajul acestei situații,iar deputații celor două partide vor reintra în parlament,iar în 1879 vor trimite reprezentanți și în consiliul imperial. Astfel,perioada de politică pasivă ia sfărșit și se trece la o nouă periaodă a politicii cehe,cea a politicii active.Între cele două partide se va încheia un acord.Bătrînii cehi vor încerca să-i atragă de partea lor pe liberalii germani,care la început au arătat înțelegere față de revendicările cehilor.Însă acest lucru nu se va concretiza din cauza mai marilor liberalilor care vor adopta o poziție ostilă față de aceștia.Totusi,guvernul conservator condus de contele Taaffe va lua căteva măsuri în favoarea cehilor.În 1890 tinerii cehi lansează o campanie energică împotriva cehilor bătrîni.Slăbiți,cehii bătrîni au încercat o ultimă mare acțiune și,la apelul contelui Taaffe,au început în ianuarie 1890 negocieri pentru concilierea cu liberalii germani.

Esența punctațiilor,cum au fost denumite consfătuirile ceho-germane,a constituit reglementarea administrației publice în Cehia(revizuirea tribunalelor și judecătoriilor,camerelor de comerț și mesteșuguri,divizarea consiliului agricol și școlar) după criterii de naționalitate.Astfel s-au creat premizele pentru împărțirea țării în cele două zone,germană și cehă,cu mențiunea că în teritoriile cehe germanii beneficiau de drepturi mai mari decăt cehii în teritoriile germane.Germanii au considerat punctația o mare victorie,în timp ce sub influența tinerilor cehi,opinia publică cehă a avut o reacție de respingere totală.Rieger nu a reușit să-i convingă nici măcar pe adepții săi,care au trecut în masă în tabăra celor care îi criticau pe punctatori.Practic,partidul cehilor bătrîni s-a dezmembrat,iar cei puțini rămasi fideli lui Rieger,nu au putut bloca ascensiunea uriașă a tinerilor cehi care s-a concretizat in strălucita lor victorie la alegerile din martie 1891.Bătrînii cehi nu au încetat să activeze,dar rolul lor de principală forță politică s-a încheiat.

Tinerii cehi nu s-au bucurat însă prea mult timp de poziția lor suverană.În curănd avea să apară concurența,din răndul căreia cel mai mare pericol l-a reprezentat social-democrația.Social democrații considerau că scopul lor fundamental și final îl constituia desființarea modului de producție capitalist și instituirea noilor relații socialiste între oameni.În afara unor cerințe parțiale în domeniul legislației muncitorești(de pildă,interzicerea muncii copiilor,limitarea muncii femeilor),social-democrația și-a fixat două sarcini nemijlocite:timp de lucru de 8 ore și drept general de vot. A doua revendicare a fost îndeplinită dupa marile lupte din 1897 și 1907,în timp ce timpul de lucru de 8 ore a nu a fost niciodată legiferat,cu unele mici amendamente